jump to navigation

Octavian. Tudor Octavian Mai 17, 2009

Posted by Alex Savitescu in Suplimente.
3 comments

Primii bani adevarati i-ati cistigat dupa Revolutie?Tudor-Octavian-2

Nu. Ce intelegi prin bani adevarati? Dolari?

Vă recomand să „răsfoiţi” un personaj care a înţeles că „a te vinde”  are şi un înţeles pozitiv. Tudor Octavian, între o lansare de carte şi o saramură de crap, în numărul 228 al „Suplimentului de cultură”.

Anunțuri

Manslaughter! Mai 13, 2009

Posted by Alex Savitescu in €-lectorale.
6 comments

Profesorii învaţă şi de la studenţi. Cît timp mi-a fost student, mister Giurgia, actualmente mare om de radio în devenire, şi-a asasinat lista de Messenger cu anunţuri ale evenimentelor, anunţuri care începeau obligatoriu cu tradiţionalul „Măceeeel!” Drept urmare, pentru că profesorii învaţă de la studenţi, mă supun sfios: Măceeeel! Mîine începe Seminarul de Jurnalism de la Iaşi!

Tabletă pentru Ţara-lui-Cuţu-Cuţi Mai 9, 2009

Posted by Alex Savitescu in Suplimente.
add a comment

O spune cu gura lui: cînd era de-o şchioapă, obişnuia să vîneze porumbei sălbatici. Îi lua în cătare, le făcea felul şi îi pregătea pentru masa de prînz. Pe cît de mult a reuşit probabil să scandalizeze asociaţiile de protecţie a animalelor, pe atît de mult i-a folosit experienţa în armată; nu pentru că Armata avea o Unitate Militară de Prindere a Porumbeilor, care tocmai căuta forţe de elită, ci pentru că, probabil, şi-a impresionat colegii de unitate cu povestea asta. Nici nu era foarte greu să îi dea gata: un britanic în armata indiană era oricum, acum 20 de ani, o apariţie suficient de atrăgătoare pentru camarazii săi.

Cafeaua tîmpeşte Aprilie 30, 2009

Posted by Alex Savitescu in Creierul moare dar nu se dedă.
3 comments

Moş Crăciun există! Există pentru că şi renii lui există! Iar dacă renii lui există, coafura rezistă! 29-04-09_1035

Un ren beat rangă s-a strecurat, într-una din nopţile trecute, prin căminul „Gaudeamus” din Copou. Fiindu-i foame, a căutat un sandwich pe la piţi-le din cămin. Cum la ora aia nu i-a răspuns nimeni (piţi-le fiind la disco, fată, ăh!), s-a enervat foarte tare.

Atît de tare, încît i-a venit să fumeze. Renul fumător şi-a aprins ţigara şi a rîvnit la o cafea. Da’ de unde cafea noaptea tîrziu? Şi, mai ales, cine naiba să-i dea cafea unui ren? Renul, băiat descurcăreţ din Laponia, a găsit un dozator de cafea. Norocul lui a fost că ştia să citească. Nu terminase facultatea, dar se antrenase peste umărul lui Moş Crăciun, care citea zilnic scrisori de la copchii. Şi-aşa-nvăţase alfabetul.

Nervos fiind de la foame şi cu ţîgarea între buze, a căutat înfrigurat butonul pentru „espresso boabe”. Cu ţîgarea aia între buze, renului i s-a părut, la un moment dat, că-l aude pe Miluţă Gheorghiu în „Chiriţa”: Toaatăăă lumeaaa aaaaazi fumeaaaaazăăăă… Şi-a scuturat coarnele ca s-alunge melodia, a băgat bancnota în aparat, a apăsat c-o coarnă-n butonul „espresso boabe”, cafeaua a susurat în pahar, renul şi-a-nghiţit cafeaua ca un tirist nedormit de 48 de ore şi a şters-o repede pe geam.

În urma lui, dezastru: cu o altă coarnă agăţase accidental, în zbor, ca un tirist nedormit de 48 de ore cu luneta pe trecerea de pietoni, limba română. Şi i-a produs o plagă deschisă între literele e şi ţ . Prognosticul este rezervat, dată fiind vîrsta înaintată a pacientului.

A înviat! Cine, ce, cînd, unde, cum şi, mai ales, de ce Aprilie 26, 2009

Posted by Alex Savitescu in Suplimente.
add a comment

În Suplimentul de cultură:

„Am simţit o mare alinare a suferinţei cînd presa mi-a luat apărarea”. Vorbele lui Gigi Becali au brăzdat aerul ca un cuţit în ţeasta mielului sacrificat de Paşte. Declaraţia de dragoste s-a produs chiar în Vinerea Mare şi a consfinţit mezalianţa dintre mass-media electronice şi duhovnicul din Pipera.
Pactul făcut de televiziuni cu acesta nu s-a săvîrşit în cele trei săptămîni de surghiun ale lui Becali în arest. Dragostea nebună dintre patronul Stelei şi emiţătorii în culori are măcar şase ani în spate. Şi, după cum decurg lucrurile, sînt toate şansele să sărbătorim măcar o nuntă de argint.
Relaţia dintre televiziuni şi Marele Justiţiar seamănă cu aceea dintre o fătuşcă uşor impresionabilă şi bărbatu-su, care o mai cafteşte din cînd în cînd doar aşa, să nu uite nevasta cine-i şefu-n casă. De-a lungul timpului, soţul a agresat-o verbal şi fizic dar, drăcia drăciilor, pe cît de tare şi-o lua, parcă şi mai mult îl iubea.