jump to navigation

De la obsedantul deceniu, la obsedanta vecernie a lui Jiji martie 8, 2009

Posted by Alex Savitescu in Drain-storming.
trackback

“Pe vremea mea”, Steaua era o echipă-spectacol. O echipă care spunea o poveste, una care scria pase, dădea goluri şi încînta suporterii. O echipă de care m-am legat pentru că juca frumos: mă întreb, oare, cîţi puşti de 11-12 ani mai pot vedea azi ceea ce îmi oferea mie Steaua, în anii ’85-’89 şi chiar puţintel mai tîrziu? 1986-_steaua-barcelona_2-0_11

Nu ştiu dacă Duckadam şi cu Lung au fost portari mai mari decît Zapata. Duckadam, cel puţin, n-a avut timp să demonstreze lucrul ăsta, după ce şi-a făcut mîna ţăndări. Oricum, Zapata face ţăndări orice.

Nu am idee dacă Fane Iovan şi Dan Petrescu sînt, atemporal vorbind, peste Ogăraru şi Golanski. Ştiu doar că ăştia doi „optzecişti” din echipa Stelei erau fundaşi dreapta moderni. Aripi. Astăzi, singurul purtător de aripi la Steaua a rămas Gigi. Sau Jiji. Sau, de ce nu, să ne-ascuţim urechile-ntru mîntuire, Vjjjijiii!

Nu am habar cum Bumbescu şi cu Belodedici au reuşit, acum peste douăzeci de ani, să dea noţiunii de fundaş central mai multă potenţă decît reuşesc astăzi Goian şi cu Ghionea. Bumbescu era dur, dar nu se bătea cu antrenorii, ci, doar, cu atacanţii. Belodedici era libero, dar era „mai goian” decît e urmaşul său de azi. Nu-l văd pe Bărbulescu sub Petre Marin. Sau pe Petre Marin peste Bărbulescu. Drama este a lui Petre Marin: la 35 de ani, arată a şaman doar la antrenamente.

Nu mi-i imaginez pe nici unul dintre mijlocaşii Stelei de acum 15 sau 20 de ani stînd pe tuşă pentru oricare dintre cei de astăzi. Majearu era artist, Dayro pictează ca pisicile dresate de stăpîni snobi. Tudorel Stoica era, cum se zicea prin „Sportul”, „metronom”, Ovidiu Petre pare că fuge după metroul care vine fix în direcţia sa. Boloni era creierul, dintr-un singur motiv: îţi dădea sentimentul reconfortant că îşi leagă sinapsele pe teren; ăilalţii, e.n., te provoacă să faci muncă de detectiv ca să le găseşti bruma de inteligenţă tactică.

Iar vîrfurile…. Vîrfurile de astăzi sînt ca un joc demo al celor de alaltă-secol. Kapetanos e doar grec, Lăcătuş era olimpian. Balint era tehnic şi „spectacular”, Stancu e spectaculos doar în mîinile dibace ale lui Petrescu.

Steaua de acum 25 de ani nu ar fi trebuit să pară mai modernă decît cea de astăzi. Cînd se inventează călătoria în timp, aştept un bip!

Comentarii»

1. ldt - martie 9, 2009

dragul meu alex,

ai ajuns la virsta nostalgiilor? pe vremea noastra, citeam legende despre ozon, despre dobay sau, eventual, mondialul din 70. acum legendele sint bumbescu, majearu sau belo… frumos. m-ai facut sa ma „nostalgiez” la rindu-mi, eu cu gindul insa la raducioiu, mateut, adica la vremea cind te uitai la teve si vedeai niste fotbalisti. acum vezi doar niste tricouri in care-s virite citeva jucarii nefunctionale pentru jiji, borcica, turcu sau iancu. circului asta i se zice fotbal numai din obisnuinta.

2. Alex Savitescu - martie 9, 2009

corect. ozon, dobay, baratki, raducioiu, mateut, ai tai, ai mei (eu l-as adauga in topul meu si pe al tau Vaiscovici :), ca tare-mi placea) erau fotbalisti.

p.s.: acuma vaz ca te-am plagiat involuntar in text, shamane! 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: