jump to navigation

Cu tarif! (episodul I) februarie 12, 2009

Posted by Alex Savitescu in Ţara mea cu ş din ţ.
trackback

E trendy să vorbeşti despre taximetrişti. Unii sînt convinşi că povestirile de genul ăsta le dau un aer „neglijent” de independenţi; alţii speră că orice story cu ei în rol principal, călărind o caleaşcă dotată cu aparat de taxat, îi face să pară mici burgheji în devenire. Eu, unul, recunosc că a merge cu taxiul este o necesitate: necesitate din comoditate şi din prea puţin timp liber la dispoziţie. Şi, în acelaşi timp, o plăcere. O plăcere ce ţine de vreo 14 ani, timp în care am întîlnit mii de persoane, sute de personaje şi, cînd bafta mi-a surîs, cîte una bucată personalitate. Nu mi-am propus să calculez aici cîţi bani am dat pe taxiurile zilnice (probabil, mai mulţi decît sînt acum colectaţi din impozitele pe 2008), ci să trec în revistă cîteva tipologii de oameni cu covrigu-n mînă. Dacă e joi, „este” intelectualii cu claxon.

Pe culmile dispe(ce)rării şi cu apucături de intelectual

Ieşenii ce au vasta experienţă pe patru roţi dirijate de un terţ îşi amintesc, fără-ndoială, de firma GoTaxi. Prin 1995, cu 450 de lei pe kilometru, am cunoscut o sumedenie de foşti ingineri sau profesori ce-apucaseră calea dispeceratului de la „Go”. „Go” a dispărut din raza pămînteană în urmă cu vreo şapte ani, dar pe unii dintre ei îi văd şi-acum, merg cu dînşii, le ştiu familia, arborele, fructele şi boscheţii genealogici, poantele şi obsesiile.

Un domn cu mustaţă, ce stătea pe undeva pe strada Arcu (aşa mi-a zis, dar n-am verificat), îşi lipea-n maşină, cu o periodicitate mai a dracu decît revistele glossy, citate din autori români. Le lipea pe bord şi aştepta, cînd se urca vreunul, să vază de respectivul sesiza mica intruziune în spaţiul taximetrist-client. Aşa am aflat şi ce-a păpat Iorga prin ’30, şi Eminescu pe la ‘870, şi Noica pe la nu mai ştiu ce an.

Un altul era epigramist de-o viaţă. Îmi pare sincer rău că n-am avut puterea să reţin vreunul din micile sale giumbuşlucuri, dar nu mi-a dat nici o şansă: L-am cunoscut întîmplător / M-a-nnebunit, şi cu ce spor! / Apoi, dintr-o banală lege / S-a dus – o integramă să dezlege.

Vom urma

Comentarii»

1. Florin Iorga - februarie 12, 2009

Alex, inclin sa cred ca – asijderea subsemnatului – ai cheltuit pe taxiuri cel putin o masina si vreo cateva sute de plinuri. Spre deosebire de acesta, ai avut insa sansa de a da peste oarece taximetristi cu glagorie. I hate you! 😛

2. Alex Savitescu - februarie 12, 2009

Nu ştiu de s-a adunat de-o maşină, dar de vreo trei Tico, patru Lăstunuri şi cinci Oltcituri sigur m-am „scos”! 🙂

3. Cătălin - februarie 12, 2009

Păi poate angajăm nişte taximetrişti la UAIC – ar fi mai potriviţi în locul portarilor actuali…

4. Alex Savitescu - februarie 12, 2009

Ştii ce îndrăznesc eu să zic? Pe unii i-am putea angaja mai sus, chiar… Ştii tu ce vreau să zic. :)) Cunosc vreo doi care ar fi buni şi la înscrieri la admitere, şi la orar. 😀

5. teo - februarie 13, 2009

@domnu’ alex

1. e autobiografic ce-ai scris matale mai sus? 🙂
2. daca io am scris in urma cu citeva zile despre-un taximetrist, inseamna ca oi fi fost oare „trendy”? m-am dat independent, adica? sau m-am dat burghez?
3. las ca te rup intr-o postare pe blogu’ meu: o sa incep spunind ca e trendy sa spui ca-i trendy sa vorbesti despre taximeristi!

6. gabi andronache - februarie 13, 2009

eu ador timbrul cald, pufos, dulce al dispeceriţelor care repetă la nesfârşit printre bârâiturile staţiei: o maşină pe orientului doi, bloc turn, scara costică, client permanent….cine merge pe orientului doi, bloc turn, scara costică, client permanent…

7. Alex Savitescu - februarie 14, 2009

@Teo:
1. Vă mulţumesc pentru această întrebare!
2. Tu ai fost al treilea caz: muza. Primele două categorii se regăsesc în genul acela de editorial care se mai află cîteodată prin printurile patriei noastre, unde mai „este” neni care scriu despre criza mondială şi încălzirea globală pornind de la o discuţie cu un taxi-driver.
3. Rupe-mă! :))

@Gabi:
Va veni şi vremea lor. O să scriu cît se poate de „autobigrafic” şi despre aceste doamne şi domnişoare.

8. Sim Filip - februarie 14, 2009

Eu am intalnit multi taximetristi manelisti. Am scris despre ei acu’ vreun an, atunci nu se scriau despre taximetristi. ;))

9. Anca B. - februarie 14, 2009

Eu sper sa nu ajung sa dau la fel de multi bani pe taxi ca autorul postului. 🙂 Dar sper sa am macar o data norocul sa dau peste un epigramist… Cred ca e interesant.

10. Alex Savitescu - februarie 15, 2009

@Simona: Cred că e chestie de noroc să nu dai peste categoria asta.
@Anca: Epigramistul e simpatic atîta timp cît nu-ţi recită propria operă încontinuu. Iar dacă mai prinzi şi multe semafoare pe roşu… 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: