jump to navigation

Ultimul clasic nu mai are nevoie – nici măcar! – de timp februarie 5, 2009

Posted by Alex Savitescu in Ţara mea cu ş din ţ.
trackback

Revin, după mult timp şi multe miştouri luate – pe bună dreptate! – din partea prietenilor, pe blogul proprietate personală. Le-am zis şi lor, vă zic şi vouă, tuturor: revin atunci cînd am ceva semnificativ de spus aici, în spaţiul virtual.

Semnificativă, în săptămîna asta, anul ăsta, mileniul ăsta, este dispariţia academicianului Constantin Ciopraga. Un om pe care l-am îndrăgit necondiţionat din momentul în care, la 90 de ani, a venit la lansarea mea de carte, după ce încurcase tramvaiele şi a luat-o, să mă ierte Domnia sa de acolo de unde e, ostăşeşte, pe jos, de la Gară pînă la sediul British Council şi reşedinţa solarei apariţii numite Ecaterina Petreanu. Un om care şi-a găsit respiro-ul pe care mulţi asemeni mie îl pierd la prima sarcină dificilă de „serviciu” şi care a vorbit, jumătate de oră, cu drag, despre un om cu şaizeci de ani mai tînăr decît el. Şaizeci de ani înseamnă, pentru cei mai mulţi dintre noi, o viaţă întreagă: pentru subsemnatul şi mulţi asemeni sieşi, e o continuă luptă cu buna cuviinţă. Academicianul Ciopraga este un om a cărui imagine o suprapun, fără vreo doză de cabotinism, peste cea a dragilor mei bunici dispăruţi, în casele cărora am fost întîmpinat, pentru ultima dată în existenţa mea, cu şerbet cu apă rece.

Mulţi spun: „Dumnezeu să-l ierte!” Eu nu spun nici măcar: „Dumnezeu să-l odihnească!”, ci „Dumnezeu să-l folosească!”

Comentarii»

1. Cătălin - februarie 5, 2009

Adevărat grăieşti!

2. Andra M - februarie 5, 2009

Din pacate, amintirile mele legate de Constantin Ciopraga nu depasesc cu mult perioada liceului, cand critica sa literara parea una dintre putinele opere logice si „digerabile” din domeniu. Fie-i Eternitatea usoara.

3. Alex Savitescu - februarie 5, 2009

@Catalan:
Adevărat ar trebui să grăiască toţi „ieşenii”.
@Andra:
E suficient să ai ca amintire din liceu aşa ceva. Eternitatea sa e grea doar pentru cei ce nu-i înţeleg rostul. 🙂

4. gabi andronache - februarie 8, 2009

din fericire, şi eu îmi aduc aminte de episodul relatat de către Alex, fiind unul dintre participanţii la lansarea Microfonului de serviciu.
apoi, ţin minte că prin 2003 am stat cel puţin o oră de vorbă cu el despre Sadoveanu, în parcul de la Casa Pogor.
anul următor, o oră jumate mi-a povestit peripeţiile de prizonier de război la Tambov, despre cum a mâncat carne de cal mort ca să poată supravieţui, etc.
glumind puţin, putem spune că îi plăcea enorm să vorbească…şi, oho, vorbea…:)
Dumnezeu să-l odihnească…

5. Alex Savitescu - februarie 8, 2009

@Gabi:
A fost un personaj al Iaşului, dintr-o generaţie care – din păcate – a cam dispărut.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: