jump to navigation

Zooming Vienna (2) august 23, 2008

Posted by Alex Savitescu in Trips and tricks.
trackback

Microsoft Powerhorse

Cei care mă cunosc ştiu deja, fără să le fi zis, că n-am rezistat tentaţiei de a mă trage cu taxiul prin Viena. Oricum, ai lor taximetrişti îs mai antipatici decît ai noştri, chit că au o amabilitate studiată care acţionează ca un lichid de frînă în a discuta despre vreme, fotbal sau evoluţia preţului la castraveţi. Să ştiţi, totuşi, că a merge cu taxiul în Marele Oraş e muuuult mai ieftin decît a te înhăma la o cursă cu bidivii. Te poate ajunge cam 100 de euro distracţia de juma de oră (pe care n-am văzut s-o practice decît japonezii şi septuagenarii germani). Aşa că te mulţumeşti doar cu admiratul. Şi te obişnuieşti cu mirosul de Ariel pe care îl lasă în urmă nevoile cailor din imagine. Rugăminte à la Tetelu: Doamne, de-aj fi Bivolaru, aj vrea să trăesc la Vena!

Ffsbmsc…

… adică, „Flori, fete şi băieţi, muzicieni sau cîntăreţi”, în varianta Stephansdom. Chiar în inima kilometrului zero al capitalei austriece, un domn care uitase să-şi dea jos de pe faţă crema de ras de dimineaţă exersa, seară de seară, sportul olimpic „datul cu impresia în turişti”. Era, în acelaşi timp, mim, violonist şi comediant mut, chestii pe care le făcea foarte bine. I-am urmărit prestaţia, ca un Dinu Păturică, de peste drum de Catedrala „Sf. Ştefan”, zorbind un weissbier la una dintre terasele – nu puţine! – din împrejurimi. Apropo de terase: preţurile de acolo sînt aceleaşi cu preţurile pe care le găseşti la orice alt lăcaş de coolt din Viena. Spiritul românesc care spune, suav, „omoară turistul cu meniul” în locurile de maximă atracţie nu se găseşte pe-acolo.

Hier sind Ihr Geld!

Nu ştiu dacă am scris corect 100%. Dar, pentru cine are legături cu Raiffeisen Bank, e omeneşte să vrei să tragi în poză unul din sediile-mamă ale băncii la care te chinui s-acoperi o descoperire de credit. 🙂

În faţa Raiffeisen Bank am regăsit, în fiecare zi în care am trecut pe-acolo, acelaşi om al străzii. Stătea în faţa băncii cu aerul unui funcţionar care urmează să-şi scoată leptopul din rucsac şi să verifice ultimele cotaţii bursiere. I-am zis „om al străzii” şi nu boschetar, pentru că în Viena nu prea am văzut boscheţi :), ci doar tufe. Asta-l face, totuşi, tufar?

Comentarii»

1. Sim Filip - august 25, 2008

Zi drept ca ai invatat inainte niste germana 😀

2. Alex Savitescu - august 25, 2008

Nein! Am invatat sa privesc inteligent vinzatoarele din magazin, cind trebuie sa le cer, intr-o limba pe care n-o cunosc, brinza, viezure, minz… [promo]: Dar despre asta, intr-un text viitor!

3. Denisa I - septembrie 11, 2008

Nu ştiam că se poate să arate băncile si altfel decat ca nişte globuri de Craciun gigantice si patrate, e destul de şic, trebuie să zic, Raiffeisenul ăla.

Poze mai multe n-ai? :d (nu musai cu banca, ba chiar dimpotrivă)

4. Alex Savitescu - septembrie 11, 2008

Long time, no see! 🙂 Am, promit sa pun cit de curind.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: