jump to navigation

Un interviu cu oaie martie 11, 2008

Posted by Alex Savitescu in Drain-storming.
trackback

Alex Savitescu intreaba, ei, aparent, răspund

Andrei și miorița saUn interviu cu Andrei Stipiuc este aproape imposibil. Nu pentru că nu ar avea ceva de spus, ci pentru că are întotdeauna ceva de scris. N-aţi înţeles nimic din fraza anterioară, nu?

Să le luăm pe rînd: Andrei Stipiuc e un kamarad de-al meu, mult mai virtual decît mi-aş dori (de patru luni, trei săptămîni şi două zile încerc să-l agăţ la un capuccino „in private”). Andrei are, ca tot omul, un defect major: scrie bine. Iar asta a atras nu numai atenţia bloggerilor, ci şi a altor specii. „Oaia Cîlţ” i s-a insinuat perfid în existenţa-i virtuală, dominîndu-i diagonala, orizontala, verticala şi celelate zone crepusculare (mai mult sau mai puţin tatuate).

Interviul de mai jos are, în aparență, dublă personalitate. Subsemnatul i-a adresat cîteva întrebări autorului, dar, vai!, Oaia Cîlț și-a băgat coarnele-n tastatură și a cam răspuns în locul domniei sale. Citiți-l și vă veți da seama că întîlnirea noastră online a venit într-o situație critică: eu i-am scris cu diacritice, el (ei) mi-a(u) răspuns fără.

Maestre, banda:

Reporter: Domnule Andrei Stipiuc, Oaia Cîlţ vă este cumva rudă?

Andrei Stipiuc: Domnule reporter, Oaia Cîlţ nu are cum sa imi fie ruda, dar relatia noastra este una de prietenie intelectuala elevata.

Oaia Cîlţ: Bineinteles ca nu. L-am cunoscut pe domnul Stipiuc intimplator, as zice. In nici un caz nu sintem rude, do ho ho hoh. Cit despre apropierea noastra, ea e una de simpla colaborare mediata de blogul E-Motion si de alte cai la fel de importante.

R: Nu vă supăraţi pe întrebarea mea anterioară, voiam doar să eliminăm orice posibilă interpretare a acestei relaţii intelectuale dintre dvs. şi Oaie. În rest, ce mai faceţi?

A.S. : Bine si…

O.C.: Foarte bine. Sint in continuare prinsa de activitatile mele stiintifice si editoriale. As putea sa va insir nenumaratele proiecte la care lucrez momentan, dar cred ca spatiul dedicat acestui interviu s-ar dovedi neincapator si nu as dori sa taiati o parte dintre ele. Va voi lasa placerea si mirarea de a le descoperi pe fiecare la momentul oportun.

R: Aţi dat vreodată mîna cu Oaia Cîlţ? Cum v-aţi simţit?

A.S. : Eu am intins de fiecare data mina insa…

O.C.: Insa nu am facut de fiecare data acest gest, pentru a nu declansa acel cintec stupid cu “Marry has a little lamb”. Urasc cintecul cum urasc si metoda mecanica prin care se autodeclanseaza, pentru ca, asa cum spuneam recent in alt interviu, sint mindra nedetinatoare de baterii.

R: Ce părere are Oaia Cîlţ despre discuţia noastră? Are cumva sentimentul că o bîrfim? Sau, ca să o citez, îi face “plă-hă-cere”?

A.S. : Din moment ce e prezenta la acest interviu si, dupa cum remarc pina acum, se avinta sa raspunda la toate intrebarile inaintea mea, nu cred ca s-ar putea simti nici macar omisa. In plus, nu sint sigur ca in lumea oilor, oricit de inteligente, cuvintul birfa are vreo semnificatie.

R: A fost o întîlnire providenţială aceasta, cu Oaia Cîlţ, pentru cariera dvs.?

O.C.: Domnul Stipiuc nu ar recunoaste deschis acest lucru. Eu insa sint sigura de mirajul intilnirii cu mine, ca stimul intelectual.

R: Acum, că nu m-am lămurit deloc ce este cu acest personaj enigmatic din existenţa dvs. virtuală, aş vrea să vă întreb: de cînd aveţi această minunată obsesie cu oaia?

A.S: De cind am primit-o cadou. Stiu ca ea considera intilnirea noastra providentiala. Poate ca are dreptate, dar, fie ca ii convine sau nu, a jucat la inceput cel mai inocent rol al unui cadou primit. Nu am fost constient de multiplele sale calitati pina recent, cind… s-a vazut totul. Prezenta sa virtuala e dublata de cea mai materiala prezenta posibila in preajma mea.

R: Vi se trage din copilărie? Aţi avut o oaie care v-a rănit?

O.C.: Be he he he hi hi!

A.S.: Ce-i drept, in copilarie ma raneam de multe ori in coate si genunchi insa, ciudat, nu imi amintesc de nici o oaie prezenta la locul accidentelor.

R: Domnule Stipiuc, este oaia, pentru dvs., un soi de Axis Mundi, un Perpetuum Mobile al existenţei dvs. de blogger?

A.S.: Am fost surprins de intentia sa de a “achizitiona” blogul E-Motion, lucru pe care l-am gindit profund. Insa, majoritatea reactiilor din blogroll imi indicau sa nu realizez acest lucru. Asa ca dupa ce am rastalmacit initiativa, am renuntat. Blogul imi apartine in totalitate. E drept, s-ar putea sa fiu manipulat atunci cind accept, suficient de mult, sa aloc spatii pentru rubricile anuntate de Oaie.

R: Iertaţi-mi înrebarea ireverenţioasă: ce părere au cei apropiaţi de prezenţa acestei Oi în viaţa dvs.?

A.S.: In general, fiindca e o fiinta meditativa care priveste mult, in tacere si care se exprima aproape in totalitate in scris, nu deranjeaza pe nimeni. Si asa cum crede, probabil asa si este: ar trebui sa fim cu totii mindri de aceasta fiinta meditativa.

R: Nu vă este frică de faptul că această Oaie vă va apropia, nedorit şi, iată, ca să folosim un termen la modă, epistemic, de Gigi Becali?

A.S.: Urma scapa turma.

R: Ce legătură este între dvs. şi Gigi Becali?

A.S.:

O.C.: Zilele trecute am asistat cu stupoare din fotoliul meu pentru TV la o discutie intre stimabilul G.B. care sustinea sus si tare ca in general animalele nu au suflet si de aceea nu vor ajunge nici in Rai nici in Iad. Mai mult decit atit, particulariza pe oi. Va pot spune ca unele frustrari nu isi mai au limite in aceasta perioada de campanie electorala, dupa cum am inteles. Personal, imi repugna, vorba anecdotei cu ciobanii ardeleni. Domnii ciobani ardeleni pentru ca imi place sa distribui politetea dupa cuviinta. Nu cred ca domnul Stipiuc are vreo legatura cu acest oier, ca cioban nu mai pot sa ii spun dupa emisiunea amintita.

R: Înainte de final, aş vrea să vă întreb:a. cum aţi găsit publicul din Iaşi? b. ce preferaţi: rece-cald, sărat-dulce, alb-negru?c. planuri de viitor?

A.S. : Daca ma intrebati pe mine…

O.C.: a. L-am gasit blind ca un mielusel.b. prefer alb cu cilti negri si c. sa lasam totul sa curga de la sine. Desi, ard de nerabdare sa semnalez urmatoarea mea carte, dar, sa lasam timpul sa curga domol.

Comentarii»

1. Simona - martie 11, 2008

Zic sa pornesti deja Microfonul de Serviciu II. Genial! :))

2. Alex Savitescu - martie 11, 2008

Geniala e Oaia, eu doar am pus intrebarile… 😀

3. alex popovici - martie 12, 2008

Deci despre cartea asta vorbea oiţa Cîlţ la finalul interviului? 😀

4. alex - martie 13, 2008

Deci asta e cartea despre care vorba oita in interviu? 😕

5. AndraX - aprilie 8, 2008

…4, 3, 2, 1 oaie! Si ce oaie: exponentul cremei intelectualitatii romanesti contemporane – creme de la creme (=”smanana smantanelor”). Eu tind sa cred ca e o relatie de punere in comun de neuroni benefica pentru imaginea amandurora 🙂 Lumea mondena ii va primi cu bratele deschise si falcile inclestate. Abia astept prima invitatie a oii Calt la emisiunea lui Teo si transmisiunile in direct cu fanii care asteapta sa primeasca autografe si lesina cand raman in mana cu un calt gri. Propun sa ii instalati deja o garda personala, sa nu fie impuscata ca Lennon. Sheep Power!
[a se citi ca mi-a placut interviul 😀 ]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: