jump to navigation

Abonatul din adolescenţă nu se mai află în raza de acoperire. Vă rugăm, ascultaţi! iunie 26, 2009

Posted by Alex Savitescu in Drain-storming.
6 comments

Banda adezivă de 2 centimetri. I-am luat-o lui taică-miu, care avea chestii mai importante de făcut cu ea. De exemplu, să lipească două fire prin care trecea curentul electric. Mie îmi trecea prin vene curentul alternativ. Alternativ la depeşari şi repări.

Pălăria neagră, cu boruri îndoite ştrengar pe laturi. I-am luat-o cu împrumut unui prieten de la cinci, cu doi ani mai mare decît mine. El avea un caştan rusesc, roşu, eu, unul negru, chinezesc. Ne-am înţeles, chiar şi aşa. O pălărie poate uni două casetofoane mai mult decît o fac astăzi două uinampuri.

Ciorapii albi. Îi aveam oricum. Îi aveau toţi pe atunci, făceau parte din bunul cultural universal, alături de şireturile colorat-fosforescente şi de bascheţii sintetici, ce se rupeau cît ai zice „Allah!”

Papucii negri, genul biscuite. Cu toc mic, alungiţi spre vîrf, simpli, fără buruieni ce să le-atîrne pe la margini.

Pantalonii tăiaţi cu foarfecele. Tăiaţi într-atît încît să se vadă şi papucul subţire, şi ciorapul alb. Cam de la şapte centimetri de sol se producea povestea.

Cămaşa şi maieul alb. Cureaua şi cu puşca lată! Caşto, frate! Cămaşa se purta întotdeauna descheiată. Putea să n-aibă nici nasturi, să fie străvezie, din material ordinar. Dar era vital să ai, pe braţul drept, o banderolă neagră.

Şuviţa. E-sen-ţi-a-lă! În vremurile în care nu se inventase meseria de hair-stilist, o doamnă de la o frizerie din Iaşi devenise şuviţ-stilist. Luaţi-mă pierdut pe la margini, vă rog, da lăsaţi-mi o şuviţă, doamnă, mulţumesc!

Banii de urat. 2800 de lei. Aproape un salariu (aveam rude generoase şi vecini mişto, de aia!). Banii de urat, pe care i-am dat la magazinul Electrecord de pe „Ştefan”, pe un disc de vinil original al lui Michael Jackson.

Mi-am aruncat legitimaţia de membru în fan-club, atunci cînd m-a lovit rockul. Măcar ăsta nu m-a părăsit astăzi.

Ringier Production – colectia de vara 2009 iunie 6, 2009

Posted by Alex Savitescu in Promo pentru oameni deştepţi.
3 comments

Un bun prieten şi coleg, Alex. Condurache, e autorul succesului de masă numit Budăi Beer. Şi, ca orice om care-şi ia meseria în serios, domnia sa a produs recent 18 filme de scurt-metraj, împreună cu studenţii Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării de la Iaşi. Da, cam cît face Consiliul Naţional al Cinematografiei în doi ani.🙂

În speranţa unui „good entertainment”, vă propun cîteva linkuri. Accesaţi, accesaţi, accesaţi (şi daţi mai departe!):

MOARTEA IN VACANTA

MASA LUI GHEORGHE

LASA‐MA SA CANT

ANAMARIA

CE FACEM CU 10 LEI

CLOSETOMANIA

CUM SE DESPART FEMEILE

DOMESTIC VIOLENCE

DRACULA versus CRIZA FINANCIARA

DUMITRU

EMO CHRISTMAS

JURNALUL UNEI PALARII

LIFTOFILII

LIGHT

RAZBOIUL, UN JOC AL RABDARII

TOTUL INTRE NOI S‐A TERMINAT

1 + 1 = 1

Limba noastră-i o corvoadă, în engleză scufundată mai 23, 2009

Posted by Alex Savitescu in Suplimente.
1 comment so far

Raţele se trag din camioane. Domnul Ion Iliescu transmitea acest mesaj important pentru ţară, într-o engleză perfectă, la începutul anilor ’90. „The ducks come from the trucks” voia să-nsemne, în logica de Dîmboviţa, „dacii sînt urmaşii tracilor”. Ca strănepoţi ai lui Decebal, mulţi dintre liderii politici au dovedit cu vîrf şi îndesat că urmaşii dacilor vorbesc precum camionagiii. Călcîndu-i pe urme lui Ion Iliescu, ei au reuşit să dea cu bocancii în gura gramaticii, în cea a semanticii şi, nu de puţine ori, în cea a logicii. Ultimul tărîm e rezervat, de obicei, unor rafinaţi: rafinaţi în comparaţie cu neanderthalienii vorbitului şi scrisului. Iar stăpînirea primelor două se învaţă greu. Dezvoltarea competenţelor lingvistice e un drum de durată, parcurs în anii de şcoală, în lecturile făcute de fiecare individ.

Continuarea, în numărul 229 al „Suplimentului de cultură”.

Oraşul lu’ Nichiduţă mai 21, 2009

Posted by Alex Savitescu in Creierul moare dar nu se dedă.
add a comment

Aflu şi mă minunez că la mine în cartier se va construi o fîntînă arteziană cu jocuri de lumini. Lîngă dînsa va sta, cică, o statuie a lui Alexandru cel Bun (fără jocuri de lumini, că nu erau pe vremea sa). Toată distracţia ne va costa pe noi, ieşenii, vreun milion de lei noi.

Dacă tot e criză, stau şi mă întreb: n-ar fi fost mai bine ca-n Piaţa Voievozilor să se construiască o cişmea cu leduri de brichete, iar în loc de robinet să-l avem pe Alexandru cel Bun, mic copil?

Dubito, ergo search. Search, ergo parfum est. mai 17, 2009

Posted by Alex Savitescu in Suplimente.
add a comment

“O căutare pe Google omoară un pui de focă”. Titlul nu este al unei piese de teatru semnate de Matei Vişniec. Nu e nici finalul unui scheci semnat de „divertişi”. E adevărul crud al imbecilităţii mintale în care a intrat o parte a omenirii, în ultima perioadă.

Continuarea, în numărul 228 al „Suplimentului de cultură”.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.